Alimentarea pacientului prin sondă nazogastrică

Alimentarea pacientului prin sondă nazogastrică este metoda de alimentare care constă în introducerea alimentelor în organismul pacientului cu ajutorul sondei gastrice sau intestinale.

Scop

Introducerea alimentelor în stomac utilizând sonda nazogastrica la pacienţii:

– inconştienţi, comatoşi;
– cu tulburări de deglutiţie;
– negativism alimentar;
– operaţii pe tubul digestiv şi organele anexe;
– cu stricturi esofagiene şi ale cardiei care împiedică pătrunderea bolului alimentar din cavitatea bucală în stomac;
– operaţii stomatologice;
– intervenţii neurochirurgicale;
– intoleranţa sau hemoragii digestive.

Pregătirea materialelor pentru alimentarea pacientului prin sondă nazogastrică

• Pe o tăviţă medicală se pregătesc: sonda gastrica (Faucher) şi sonda duodenala Einhorn, pensa Pean şi clama Hoffman, sterile
• Mănuşi de unică folosinţă, masca.
• Pâlnie, tub de cauciuc, prestub.
• Seringi de 5 cm cubi, 10 cm cubi.
• Leucoplast.
• Aparat de perfuzie a alimentelor.
• Raţia de lichide alimentare.
• Amestecuri alimentare (lapte, zahăr, cacao, sare, unt, smântâna, vitamine) sau formule polimerice cu toţi nutrienţii necesari.

Produsele  folosite în alimentaţia enterală sunt produse măcinate şi dizolvate sau suspendate în apă, pentru a putea fi administrate printr-un tub subţire cu diametru de 2 – 3 mm (ex: lapte, albuş de ou, carne măcinată, mazăre, uleiuri de măsline, soia, floarea soarelui, porumb, gălbenuş, amidon, zaharoză, lactoză, fructoză, supă).

Pregătirea pacientului şi introducerea sondei

Pregătirea fizică:

• Se așează pacientul pe un scaun și se protejează cu un prosop în jurul gâtului
• Se îndepărtează proteza dentară
• I se oferă tăvița renală și este rugat să o țină sub bărbie

Pregătirea psihică:

• se informează și se explică importanța tehnicii și a colaborării sale

Efectuarea tehnicii 

• Spălaţi mâinile şi îmbrăcaţi mănuşi
• Introduceţi sonda gastrica, verificaţi poziţia ei şi fixaţi extremitatea liberă a sondei cu leucoplast de fată şi urechea pacientului (vezi Tubajul nazo-gastric).
• Verificaţi conţinutul gastric şi la nevoie, aspiraţi stază.
• Încălziţi lichidul alimentar la temperatura corpului.
• Pregătiţi aparatul de perfuzie, umpleţi rezervorul picuratorului, eliminaţi aerul din tubul de legătura şi racordaţi perfuzorul la sondă.
• Introduceţi raţia zilnică în 4-6 doze, foarte lent, cu aparatul de perfuzie ataşat la extremitatea liberă a sondei.
• Verificaţi viteza de scurgere a picuratorului; se administrează cel mult 200-250 ml într-o oră.
• Administraţi pe sonda 200-300 ml de apă pentru spălarea perfuzorului şi a sondei, apoi insuflaţi puţin aer pentru a o goli complet şi închideţi extremitatea liberă cu o pensă Pean sau cu o clamă Hoffman; astfel se împiedica picurarea resturilor de lichid din sonda în faringe şi laringe, acestea putând fi aspirate de bolnavul inconştient, lipsit de reflexul tusei.
• Asiguraţi-vă că pacientul primeşte raţia adecvată, calitativ şi cantitativ şi i se asigura hidratarea necesară.

Îngrijirea pacientului

• Aşezaţi pacientul într-o poziţie comodă şi închideţi sonda între 2 administrări.
• Supravegheaţi pacientul pentru a sesiza apariţia greţurilor, balonării, vărsăturilor, crampelor, diareei.
• Îndepărtaţi sonda, respectând paşii de la tubajul nazo-gastric sau la intervalele stabilite de medic (2-3 zile pentru sondele de cauciuc, 4-7 zile pentru sondele de polietilenă);
• Lăsaţi un interval liber de 4-6 ore în timpul nopţii până la montarea unei noi sonde în scopul refacerii circulaţiei la nivelul mucoasei şi dacă nu exista contraindicaţii, schimbaţi nara.
• Mobilizaţi sonda rămasă pe loc pentru a evita lezarea mucoasei.
• Verificaţi dacă senzaţia de foame a diminuat sau a dispărut.

Reorganizarea locului de muncă

• Îndepărtaţi mănuşile şi materialele folosite în containere speciale;
• Spălaţi-vă mâinile.

Notarea tehnicii 

Notaţi:
– procedura şi numele celui care a efectuat-o;
– dată, oră, cantitatea şi felul alimentelor administrate;
– reacţii adverse, intoleranta (senzaţie de greaţă, vărsături).

Incidente şi accidente

• Pacientul prezintă greaţă, vărsături, intoleranţă la unele alimente.
• Leziuni la nivelul mucoasei nazale şi uscăciunea mucoasei bucale: asiguraţi igiena cavităţii bucale, mobilizaţi sonda, schimbaţi nara după asigurarea unui repaus intre îndepărtarea şi repunerea sondei.
• Tuse şi semne de sufocare (alimentele au ajuns în căile aeriene prin tehnica greşită): retrageţi sonda şi o reintroduceţi pe cale esofagiană, chemaţi medicul pentru a stabili măsuri de prevenire a bronhopneumoniei de aspiraţie.

Observaţii

• Sondele de cauciuc pot fi lăsate pe loc maximum 3 zile pentru a nu cauza leziuni ale mucoasei nazale.
• Sonda va fi mobilizată de mai multe ori în cursul zilei, favorizând circulaţia sanguină normală.
• Este important că alături de aportul caloric şi vitaminic, pacientul să primească raţia corespunzătoare de lichide pentru asigurarea necesitaţilor hidrice care necesita calculare exactă.
• În cazul alimentaţiei enterale continue este necesară monitorizarea glicemiilor mai ales la pacienţii diabetici.

Controlul sondei pentru a verifica introducerea ei corectă şi a nu pătrunde în căile respiratorii se practică prin :
– introducerea capătului distal al sondei într-un pahar cu apa;nu trebuie să apară bule de aer în timpul expiraţiei;
– introduceţi aer cu seringa şi aplicaţi stetoscopul pe stomac pentru auscultaţie.

Vezi și

Nutriția enterală și parenterală