Administrarea medicamentelor reprezintă procesul prin care un medicament este introdus în organism pentru a exercita un efect terapeutic. Fiecare cale de administrare are avantaje și dezavantaje, în funcție de absorbția, timpul de acțiune și confortul pacientului.
1. Administrare orală și buco-faringiană (Enterală)
Aceasta este cea mai utilizată cale de administrare, fiind accesibilă și ușor de aplicat.
Medicamentele administrate pe această cale ajung în tractul digestiv, unde sunt absorbite în sânge.
Forme solide:
- Capsulă – Medicament învelit într-o membrană solubilă, care se dizolvă în stomac sau intestin.
- Comprimat – Medicament presat sub formă solidă, care se înghite cu apă.
- Drajeu – Comprimat acoperit cu un strat protector, pentru gust plăcut sau eliberare întârziată.
- Pulbere – Medicament sub formă fină, care se amestecă cu apă înainte de administrare.
- Tabletă efervescentă – Se dizolvă în apă înainte de administrare, facilitând absorbția rapidă.
Forme lichide:
- Ceai – Infuzie din plante cu efect terapeutic.
- Concentrat pentru uz oral – Soluție foarte concentrată, care necesită diluare înainte de administrare.
- Decoct – Extract din plante, obținut prin fierbere prelungită.
- Elixir – Soluție hidroalcoolică cu substanțe active.
- Emulsie – Preparat lichid cu particule uleioase dispersate în apă.
- Macerat – Preparat obținut prin înmuierea plantelor în apă rece pentru extragerea principiilor active.
- Pulbere pentru forme lichide orale – Se dizolvă în apă înainte de administrare.
- Sirop – Soluție îndulcită cu medicamente, utilizată frecvent la copii.
- Soluție – Medicament lichid, în care substanțele active sunt dizolvate complet.
- Suspensie – Particule solide suspendate într-un lichid, care trebuie agitat înainte de utilizare.
- Tinctură – Preparat alcoolic, obținut prin macerarea plantelor în alcool.
2. Administrare bucală și sublinguală
Această cale permite absorbția medicamentului direct în sânge prin mucoasa bucală, evitând tractul digestiv.
Forme solide:
- Comprimate de supt, pastilă – Se dizolvă lent în gură, având efect local sau sistemic.
- Film – Se lipește de mucoasa bucală și eliberează treptat medicamentul.
- Gumă medicamentoasă – Se mestecă pentru eliberarea substanței active.
- Picături sublinguale – Se administrează sub limbă pentru absorbție rapidă.
Forme lichide:
- Apă de gură – Soluție antiseptică pentru igiena orală.
- Pastă de dinți – Conține substanțe active pentru tratamentul afecțiunilor dentare.
- Spray de uz oral – Utilizat pentru afecțiuni ale gâtului sau pentru absorbție sistemică.
- Unguent de uz bucal – Aplicat pe mucoasa orală pentru tratament local.
3. Administrare respiratorie
Această cale permite administrarea medicamentelor direct în sistemul respirator, având efect rapid.
Forme solide:
- Inhalator cu pulbere – Dispozitiv care eliberează particule fine de medicament pentru inhalare.
Forme lichide:
- Aerosol – Particule lichide dispersate într-un gaz, inhalate pentru efect local sau sistemic.
- Nebulizator – Transformă medicamentul lichid în particule fine pentru inhalare.
- Vaporizator – Dispozitiv care eliberează medicamentul sub formă de abur.
Forme gazoase:
- Canulă nazală – Dispozitiv utilizat pentru administrarea oxigenului.
- Mască de oxigen – Permite administrarea oxigenului sau a altor gaze medicamentoase.
4. Administrare topică și pe mucoase
Aceasta implică aplicarea medicamentului direct pe piele sau mucoase, pentru efect local.
Administrare cutanată (dermică):
- Cremă, gel, liniment, loțiune, pastă – Aplicate pe piele pentru afecțiuni dermatologice.
- Plasture transdermic – Eliberează treptat medicamentul prin piele.
- Șampon medicamentos – Conține substanțe active pentru tratamentul scalpului.
Administrare oftalmică, auriculară și nazală:
- Picături – Utilizate pentru ochi, nas sau urechi.
- Spray nazal – Folosit pentru afecțiuni nazale.
- Unguent oftalmic – Aplicat în sacul conjunctival pentru tratamente oculare.
Administrare rectală:
- Clismă – Soluție administrată rectal pentru evacuarea intestinului.
- Supozitor – Medicament solid care se dizolvă la temperatura corpului.
- Unguent rectal – Aplicat pentru afecțiuni anorectale.
Administrare urogenitală:
- Cremă vaginală – Aplicată pentru tratamente ginecologice.
- Dispozitiv intrauterin (DIU) – Folosit pentru contracepție pe termen lung.
- Inel vaginal – Dispozitiv flexibil care eliberează hormoni.
- Supozitor vaginal (ovul) – Se dizolvă în vagin pentru efect terapeutic.
5. Administrare parenterală (injecții și perfuzii)
Aceasta presupune administrarea medicamentelor direct în țesuturi sau circulația sanguină, având un efect rapid.
Administrare la nivelul pielii:
- Intradermic – Injectare în stratul superficial al pielii (ex: testul tuberculinic).
- Subcutanat – Injectare în țesutul gras (ex: insulină).
- Transdermic (implant) – Dispozitiv plasat sub piele pentru eliberare prelungită.
Administrare la nivelul organelor:
- Intracavernos – Injectare în corpii cavernoși ai penisului pentru tratamentul disfuncției erectile.
- Intravitros – Injectare în globul ocular.
- Intra-articular – Injectare în articulații pentru tratamentul inflamației.
Administrare la nivelul sistemului nervos central:
- Intracerebral – Injectare direct în creier.
- Intratecal – Administrare în lichidul cefalorahidian (ex: anestezie spinală).
- Epidural – Administrare în spațiul epidural, utilizată în analgezie și anestezie.
Administrare la nivelul sistemului cardiovascular și muscular:
- Intravenos – Injectare direct în venă pentru efect rapid.
- Intracardiac – Injectare direct în inimă (rar utilizată).
- Intramuscular – Injectare în mușchi pentru absorbție rapidă.
- Intraosos – Administrare în măduva osoasă, folosită în urgențe.
- Intraperitoneal – Administrare în cavitatea peritoneală, utilizată rar.
Vezi și Pagina de Nursing Shop de unde poți comanda cărțile noastre: Esențiale Tehnici de Nursing, Esențiale Patologie, Esențiale Nevoi fundamentale, Culegere infografice ediția 2021
