Acalculia este tulburarea dobândită a capacității de a recunoaște numerele, de a compara cantități sau de a efectua calcule simple, la o persoană care anterior știa să facă aceste operații. Nu înseamnă lipsă de educație matematică și nu este aceeași cu discalculia de dezvoltare a copilului. Acalculia apare frecvent după accident vascular cerebral, traumatism cranio-cerebral, tumori, demențe sau alte leziuni ale lobului parietal, mai ales în emisfera dominantă pentru limbaj. Poate însoți afazia, agrafia, alexia sau sindromul Gerstmann.
Manifestările pot fi observate la sarcini aparent simple: pacientul nu poate citi corect ora, nu înțelege valoarea banilor, greșește numărarea comprimatelor, nu poate calcula doza în funcție de o schemă simplă sau nu compară corect valorile tensiunii/glicemiei. Uneori încurcă semnele aritmetice, ordinea cifrelor sau poziția zecimalelor. În îngrijire, această dificultate poate afecta aderența la tratament și siguranța la domiciliu, deoarece pacientul poate administra greșit medicamentele, mai ales dacă schema include fracții, alternanțe sau ore fixe.
Asistentul medical poate identifica acalculia prin întrebări scurte și practice, fără a umili pacientul: citirea unei doze, numărarea pastilelor pentru o zi, recunoașterea unei sume mici sau interpretarea unei valori notate pe fișa de observație. Se consemnează dificultatea concretă și se anunță medicul, deoarece poate indica afectare neurologică recentă sau progresivă. La externare se folosesc scheme vizuale, cutii compartimentate, implicarea aparținătorului și explicații repetate. Acalculia se diferențiază de confuzie, deficit vizual, analfabetism funcțional sau refuzul colaborării.