ACETAZOLAMIDĂ Acetazolamidă este un inhibitor de anhidrază carbonică, cu efect diuretic și de scădere a presiunii intraoculare. Se întâlnește în tratamentul glaucom, hipertensiune intracraniană idiopatică, boală de altitudine, alcaloză metabolică și unele situații neurologice.
După administrare se caută activ parestezii, poliurie, gust metalic, somnolență, greață, acidoză metabolică și risc de hipokaliemie, manifestări concrete legate de medicament, deoarece aceste manifestări orientează raportarea și ritmul controalelor. Datele care completează observația sunt ionogramă, bicarbonat, creatinină, diureză, presiune intraoculară și simptome neurologice; valorile sau modificările se compară cu starea inițială a pacientului și cu alte tratamente administrate.
Măsurile practice includ urmărirea diurezei, hidratarea conform indicației, observarea paresteziilor, raportarea somnolenței și respirației modificate. Față de furosemid, manitol, dorzolamidă și diureză osmotică, diferența se stabilește prin mecanismul medicamentului, scopul prescripției și reacțiile adverse probabile, nu prin asemănarea denumirilor. Pentru Acetazolamidă, triada practică rămâne indicația (glaucom, hipertensiune intracraniană idiopatică, boală de altitudine, alcaloză metabolică și unele situații neurologice), reacțiile urmărite (parestezii, poliurie și gust metalic) și verificările obiective (ionogramă, bicarbonat și creatinină), deoarece aceste elemente schimbă siguranța administrării.