Acomodarea vizuală este capacitatea ochiului de a focaliza clar obiectele aflate la distanțe diferite, prin modificarea formei cristalinului. Când privim aproape, mușchiul ciliar se contractă, ligamentele zonulare se relaxează, iar cristalinul devine mai bombat pentru a crește puterea de refracție. Când privim la distanță, cristalinul se aplatizează. Acest mecanism permite cititul, scrisul, lucrul la calculator, recunoașterea obiectelor și orientarea în spațiu.
Acomodarea se modifică fiziologic odată cu vârsta. După aproximativ 40 de ani apare presbiopia, deoarece cristalinul își pierde elasticitatea, iar persoana îndepărtează textul pentru a-l vedea mai clar. Tulburările de acomodare pot apărea și în oboseală oculară, diabet dezechilibrat, traumatisme, inflamații, administrarea unor medicamente cu efect anticolinergic sau după folosirea picăturilor midriatice la consult oftalmologic. Manifestările includ vedere încețoșată la aproape, cefalee frontală, usturime oculară, lăcrimare și dificultăți la citit.
În îngrijire, asistentul observă dacă pacientul citește consimțăminte, etichete sau indicații cu dificultate, dacă are ochelarii potriviți și dacă apar amețeli ori nesiguranță la deplasare din cauza vederii neclare. După administrarea picăturilor pentru dilatarea pupilei, pacientul este avertizat că acomodarea la aproape poate fi temporar afectată și că lumina puternică poate deranja. Se raportează rapid scăderea bruscă a vederii, durerea oculară intensă, vedere dublă sau apariția unui halou în jurul luminilor, deoarece pot indica urgențe oftalmologice.