Adducția este o mișcare anatomică prin care un membru sau o parte a corpului este apropiată de linia mediană a corpului sau a unui segment corporal. Termenul este utilizat frecvent în biomecanică, ortopedie, neurologie și medicină sportivă pentru a descrie mișcările articulațiilor și mușchilor.
Exemple de mișcări de adducție în corpul uman
1. Adducția membrului superior (brațului)
- Coborârea brațului din poziția de abducție înapoi spre corp.
- Realizată de mușchii pectorali mari, latissimus dorsi (marele dorsal) și rotund mare.
2. Adducția membrului inferior (coapsei)
- Apropierea coapsei de axul central al corpului.
- Controlată de mușchii adductori ai coapsei (adductor lung, adductor scurt, adductor mare, gracilis și pectineu).
3. Adducția degetelor
- Apropierea degetelor unele de altele (ex. unirea degetelor mâinii după ce au fost îndepărtate).
- Controlată de mușchii interosoși palmari.
4. Adducția ochiului (mişcarea globului ocular)
- Privirea spre interior, către nas.
- Controlată de mușchiul drept medial, inervat de nervul oculomotor (cranian III).
Diferența dintre adducție și abducție
| Mișcare | Definiție | Exemplu |
|---|---|---|
| Adducție | Apropierea de linia mediană | Coborârea brațului spre trunchi |
| Abducție | Îndepărtarea de linia mediană | Ridicarea brațului lateral |
Importanța clinică a adducției
- Evaluarea mobilității articulare – Teste ortopedice pentru diagnosticul leziunilor musculare și articulare.
- Recuperare post-traumă – Exerciții de kinetoterapie pentru reabilitarea funcției musculare și articulare.
- Afecțiuni neurologice – Deficitul de adducție oculară poate indica o leziune a nervului oculomotor.
Relevanță medicală și biomecanică
Adducția este esențială pentru controlul mișcărilor în activitățile zilnice, sport și reabilitare medicală. Înțelegerea acestei mișcări este importantă pentru diagnostic, tratament și prevenirea afecțiunilor musculo-scheletale și neurologice.