Adipsia este lipsa anormală a senzației de sete, chiar atunci când organismul are nevoie de apă. Setea este reglată în principal la nivel hipotalamic, prin receptori care răspund la osmolaritatea sângelui și la volumul circulant. Când acest mecanism este afectat, pacientul poate consuma prea puține lichide fără să perceapă disconfort. Adipsia poate apărea în leziuni hipotalamice, traumatisme craniene, tumori, intervenții neurochirurgicale, unele tulburări neurologice, stări confuzionale sau la vârstnici cu percepție redusă a nevoilor corporale.
Riscul principal este deshidratarea, uneori cu hipernatremie, hipotensiune, tahicardie, mucoase uscate, oligurie, constipație, somnolență sau confuzie. La pacienții care nu pot cere apă singuri, adipsia poate fi trecută cu vederea dacă echipa se bazează doar pe solicitarea pacientului. Asistentul medical urmărește bilanțul hidric, diureza, aspectul urinei, greutatea, tensiunea arterială, tegumentele și mucoasele, mai ales la pacienți neurologici, postoperatori, febrili sau dependenți de îngrijire.
Adipsia nu trebuie confundată cu refuzul voluntar de lichide, greața, disfagia sau restricția hidrică recomandată în insuficiență cardiacă ori renală. Îngrijirea presupune oferirea programată a lichidelor permise, adaptarea consistenței dacă există risc de aspirație și respectarea prescripției privind perfuziile sau aportul oral. Se anunță rapid medicul dacă apar scăderea diurezei, alterarea stării de conștiență, semne de deshidratare severă sau valori biologice sugestive pentru dezechilibru sodic.