Aerofobia este o teamă exagerată față de aer, curenți de aer, vânt puternic sau senzația de aer rece pe piele. În limbaj clinic poate apărea ca manifestare anxioasă specifică, legată de frica de îmbolnăvire după expunere la curent, de senzația de sufocare sau de pierdere a controlului într-un spațiu ventilat. Nu înseamnă simpla preferință pentru evitarea frigului, ci o reacție disproporționată: neliniște marcată, tensiune musculară, palpitații, respirație accelerată, transpirații sau refuzul de a sta lângă fereastră, ventilator, aer condiționat ori în zone cu vânt.
La pacientul anxios, aerofobia poate fi însoțită de atacuri de panică, insomnie, iritabilitate și solicitări repetate de închidere a ferestrelor. În pediatrie sau geriatrie, comportamentul de evitare poate fi confundat cu durerea, frisonul, dispneea ori intoleranța reală la frig. De aceea, asistentul medical observă dacă există semne obiective: febră, tuse, wheezing, cianoză, saturație scăzută, tegumente reci sau tremor, și le diferențiază de reacția anxioasă.
În îngrijire sunt utile comunicarea calmă, explicarea procedurilor care implică ventilație sau transportul pacientului, respectarea confortului termic rezonabil și raportarea episoadelor severe care limitează tratamentul. Dacă frica apare brusc împreună cu dispnee, durere toracică, confuzie sau senzație de leșin, situația se comunică rapid medicului, deoarece poate masca o problemă respiratorie, cardiacă sau un atac de panică intens.