Afakia reprezintă absența cristalinului, lentila naturală a ochiului situată în spatele irisului. Cristalinul are rol important în focalizarea imaginii pe retină, iar lipsa lui determină tulburări mari de vedere, în special dificultate de acomodare și hipermetropie accentuată. Afakia poate fi congenitală, dar este întâlnită mult mai des după extracția cristalinului în chirurgia cataractei, după traumatisme oculare penetrante sau în situații rare de luxație completă a cristalinului.
Pacientul cu afakie poate acuza vedere încețoșată, sensibilitate la lumină, percepție modificată a dimensiunii obiectelor și dificultăți la citit sau mers în spații necunoscute. Corecția se poate face prin implant de cristalin artificial, lentile de contact speciale sau ochelari cu dioptrii mari, în funcție de situația oftalmologică. După operațiile oculare, asistentul urmărește durerea, roșeața intensă, secrețiile, scăderea bruscă a vederii și respectarea tratamentului local cu picături.
Afakia nu trebuie confundată cu cataracta, unde cristalinul există dar este opacifiat, nici cu pseudofakia, unde cristalinul natural a fost înlocuit cu unul artificial. Pentru îngrijire sunt importante protejarea ochiului operat, evitarea frecării, educarea pacientului privind administrarea corectă a colirurilor și raportarea rapidă a semnelor de infecție, durere severă sau pierdere recentă de acuitate vizuală.