Afebril înseamnă că persoana evaluată nu prezintă febră, adică temperatura corpului este în limite considerate normale pentru metoda de măsurare folosită. În practică, se notează astfel un pacient cu temperatură orală, axilară, timpanică sau rectală fără valori febrile, de obicei sub aproximativ 38°C, ținând cont de locul măsurării și de protocolul secției. Termenul apare frecvent în foile de observație, triaj, raportul de gardă și evoluțiile zilnice: „pacient afebril”, „afebril în ultimele 24 de ore”.
Afebril nu înseamnă automat că pacientul nu are infecție sau inflamație. Unele persoane vârstnice, imunodeprimate, oncologice sau tratate cu antitermice pot avea infecții importante fără febră evidentă. Pentru asistentul medical contează asocierea cu alte semne: frisoane, transpirații, tahicardie, hipotensiune, stare generală alterată, durere locală, tuse, disurie, secreții purulente sau modificări ale plăgilor. La copil și la adultul fragil, absența febrei trebuie interpretată împreună cu comportamentul, hidratarea și respirația.
În îngrijire, temperatura se măsoară corect, cu termometru funcțional, la intervalele indicate și în același mod când se urmărește evoluția. Se raportează rapid apariția febrei după o perioadă afebrilă, scăderea bruscă a temperaturii la un pacient septic, frisoanele intense sau asocierea cu confuzie, dispnee ori tensiune arterială mică. Confuzia frecventă este între „afebril” și „subfebril”: subfebril indică valori ușor crescute, nu absența febrei.