Afonia funcțională reprezintă pierderea vocii sau imposibilitatea de a vorbi sonor, fără o leziune structurală evidentă care să explice complet simptomul. Pacientul poate șopti, tuși sau râde cu sunet, dar nu reușește să producă voce normală în vorbire. Apare după suprasolicitare vocală, stres intens, conflict emoțional, anxietate, traumă psihică sau după o laringită vindecată în care s-a menținut un tipar incorect de folosire a vocii.
Diagnosticul se stabilește numai după evaluare ORL, deoarece trebuie excluse cauze organice precum laringita acută, nodulii vocali, paralizia de coardă vocală, refluxul laringofaringian, tumorile sau efectele unor intervenții chirurgicale. Caracteristic este contrastul dintre vocea absentă la vorbire și prezența sunetului la tuse sau la alte acte reflexe. Simptomul poate fi însoțit de senzație de nod în gât, oboseală vocală, tensiune cervicală și teamă de a vorbi.
În îngrijiri, asistentul încurajează repausul vocal relativ, hidratarea, evitarea fumatului și a iritanților, comunicarea prin scris dacă pacientul se epuizează și respectarea trimiterii către logopedie sau psihoterapie când este recomandată. Nu este utilă forțarea vocii sau șoptitul prelungit, deoarece pot menține tensiunea laringiană. Se raportează rapid dispneea, stridorul, durerea intensă, febra, hemoptizia, disfagia sau afonia instalată după traumatism ori intervenție cervicală, situații în care o cauză organică trebuie investigată urgent.