Definiție: Agrafia este o tulburare neurologică ce reprezintă incapacitatea de a exprima gândurile în scris, independent de orice tulburare motorie, senzorială sau de deficit de limbaj general. Afectează abilitatea de a formula cuvinte și propoziții prin scrierea de mână sau dactilografiere.
Cauze:
- Leziuni cerebrale ale ariei limbajului dominante (de obicei emisfera cerebrală stângă):
- Accidente vasculare cerebrale (AVC)
- Traumatisme cranio-cerebrale
- Tumori cerebrale
- Boli neurodegenerative (demențe)
Tipuri de agrafie:
- Agrafie pură: Forma izolată în care doar scrisul este afectat.
- Agrafie asociată cu alexie: Agrația însoțită de incapacitatea de a citi.
- Agrafie asociată cu afasie: Agrația împreună cu alte deficite de limbaj (exprimare orală, înțelegerea limbajului).
Simptome asociate depind de zona cerebrală afectată și gravitatea leziunii.
Diagnostic:
- Consult neurologic
- RMN sau CT cerebral (pentru a vizualiza o posibilă leziune)
- Teste neurologice și evaluarea funcțiilor cognitive.
Tratament:
- Tratamentul vizează, pe cât posibil, afecțiunea de bază.
- Terapie specifică de recuperare prin logopedie, cu exerciții menite să restabilească mecanismele de formulare și exprimare în scris.
Rolul asistentului medical:
- Să cunoască termenul și să înțeleagă că este un semn de afectare neurologică.
- Să observe și să raporteze eventuala apariție a acestei dificultăți la pacienți internați.
- Participarea la îngrijirea și recuperarea persoanelor cu agrafie (asistență în activitățile zilnice, stimulare cognitivă, conform indicațiilor specialiștilor).
Informații suplimentare:
- Recuperarea după agrafie este variabilă, depinzând de cauză, de amploarea leziunii cerebrale și de intensitatea terapiei logopedice.