ALBUMINEMIE Albuminemie este concentrația albuminei în sânge. Contextul frecvent include malnutriție, sindrom nefrotic, boală hepatică, inflamație cronică, arsuri și pierderi digestive. Elementele clinice utile sunt edeme, ascită, vindecare lentă, hipotensiune, oboseală și scădere ponderală.
Pentru confirmare sau urmărire se folosesc albumină serică, proteine totale, proteinurie, teste hepatice, greutate și bilanț hidric. În îngrijire contează cântărire, observarea edemelor, protejarea pielii și administrarea suportului nutrițional prescris. Se diferențiază de hipoproteinemie, proteinurie, hemoconcentrație și retenție hidrosalină, deoarece mecanismul, riscul imediat și investigațiile necesare nu sunt aceleași.
Pentru albuminemie, legătura dintre malnutriție și sindrom nefrotic și edeme, ascită și vindecare lentă arată ce trebuie observat înainte de schimbarea conduitei. albumină serică și proteine totale ajută la separarea unei situații stabile de una care cere reevaluare rapidă, iar cântărire și observarea edemelor reduce riscul de complicații în timpul îngrijirii. Pentru albuminemie, edeme trebuie descris ca debut, durată și severitate, ascită se urmărește împreună cu funcțiile vitale, albumină serică oferă reperul obiectiv principal, cântărire este intervenția de bază în limitele prescripției.