Alcalemia înseamnă pH sanguin crescut peste limita normală, de obicei peste 7,45. Termenul se referă strict la starea măsurată în sânge, nu la mecanismul care o produce. Mecanismul poate fi alcaloză respiratorie, prin eliminare excesivă de dioxid de carbon în hiperventilație, sau alcaloză metabolică, prin pierdere de acizi, aport excesiv de baze ori retenție de bicarbonat. Gazometria arterială sau venoasă, împreună cu electroliții, ajută la diferențiere.
Alcalemia respiratorie apare frecvent în anxietate cu hiperventilație, durere, febră, sepsis, embolie pulmonară, hipoxemie sau ventilație mecanică prea intensă. Alcalemia metabolică poate apărea după vărsături repetate, aspirație gastrică, diuretice, hipokaliemie, hiperaldosteronism sau administrare excesivă de bicarbonat. Manifestările pot include parestezii periorale, furnicături la nivelul degetelor, crampe, tetanie, amețeală, palpitații, confuzie sau aritmii, mai ales când sunt prezente hipokaliemie și hipocalcemie ionizată.
În practica de nursing, termenul contează deoarece modificările de pH influențează ritmul cardiac, respirația, starea neurologică și răspunsul la tratament. Asistentul urmărește frecvența respiratorie, saturația, tensiunea arterială, pulsul, nivelul de conștiență, vărsăturile, pierderile digestive și tratamentele diuretice. Se raportează rapid aritmiile, spasmele musculare, convulsiile, confuzia, hiperventilația severă, scăderea saturației sau modificările importante ale potasiului. Alcalemia nu trebuie confundată cu „alcalinizarea organismului” din limbaj nemedical; este o valoare obiectivă de pH, interpretată clinic și prin analize.