Alimentația parenterală periferică este administrarea intravenoasă de soluții nutritive printr-o venă periferică, de obicei la nivelul antebrațului sau mâinii, atunci când pacientul nu poate primi suficienți nutrienți pe cale orală sau enterală pentru o perioadă scurtă. Soluțiile pot conține glucoză, aminoacizi, electroliți, vitamine și uneori emulsii lipidice, dar au osmolaritate mai redusă decât nutriția parenterală centrală, pentru a proteja venele periferice de iritație.
Este folosită ca suport temporar în situații precum greață și vărsături persistente, perioadă postoperatorie, aport alimentar foarte scăzut, pancreatită ușoară/moderată sau imposibilitatea temporară de a folosi tubul digestiv. Nu este potrivită pentru necesar nutritiv mare pe termen lung, deoarece venele periferice nu tolerează soluții foarte concentrate. Dacă pacientul necesită nutriție completă prelungită, se ia în calcul acces venos central și nutriție parenterală totală.
Asistentul verifică prescripția, ritmul de perfuzare, aspectul soluției, compatibilitățile și permeabilitatea venei. Se supraveghează locul branulei pentru durere, roșeață, tumefiere, extravazare sau flebită, iar perfuzia se schimbă conform protocolului de asepsie. Monitorizarea include glicemia, diureza, bilanțul hidric, greutatea, electroliții și toleranța clinică. Apariția frisonului, febrei, dispneei, edemului la locul perfuziei sau durerii pe traiect venos impune oprirea temporară conform protocolului și anunțarea medicului.