Alimentația parenterală reprezintă furnizarea nutrienților direct în circulația venoasă, ocolind tubul digestiv. Se utilizează când pacientul nu poate primi sau absorbi suficient pe cale orală ori enterală: ileus, obstrucții digestive, fistule cu debit mare, intestin scurt, pancreatită severă, malnutriție importantă sau perioade postoperatorii în care alimentația digestivă este imposibilă. Soluțiile pot conține glucoză, aminoacizi, lipide, electroliți, vitamine și oligoelemente, ajustate după necesarul pacientului și analize.
Administrarea poate fi periferică, pentru perioade scurte și soluții mai puțin concentrate, sau centrală, prin cateter venos central, când necesarul energetic este mare ori tratamentul este prelungit. Asistentul verifică prescripția, integritatea pungii, ritmul de perfuzare, compatibilitățile și folosirea pompei de perfuzie. Oprirea bruscă a unei perfuzii bogate în glucoză poate favoriza hipoglicemie, iar depășirea ritmului crește riscul de hiperglicemie, dezechilibre electrolitice și suprasolicitare metabolică.
Supravegherea este esențială: glicemii, temperatură, semne de infecție la cateter, frison, durere locală, edem, dispnee, bilanț hidric și greutate. Se respectă tehnica aseptică strictă la manipularea liniei, deoarece cateterul central poate deveni poartă de intrare pentru sepsis. Se raportează rapid febra, frisonul apărut în timpul perfuziei, infiltrarea, durerea toracică, tulburările de conștiență, glicemiile extreme sau modificările importante ale potasiului, sodiului și fosforului.