ALLOPURINOL Allopurinol este un inhibitor de xantin-oxidază care scade formarea acidului uric. Se întâlnește în tratamentul gută cronică, hiperuricemie, litiază urică, sindrom de liză tumorală și profilaxie la pacienți cu risc.
După administrare se caută activ erupție cutanată, prurit, greață, febră, dureri articulare inițiale și reacții cutanate severe rare, manifestări concrete legate de medicament, deoarece aceste manifestări orientează raportarea și ritmul controalelor. Datele care completează observația sunt acid uric, creatinină, transaminaze, hemogramă, evaluarea erupțiilor și interacțiuni medicamentoase; valorile sau modificările se compară cu starea inițială a pacientului și cu alte tratamente administrate.
Măsurile practice includ hidratare conform indicației, administrarea regulată, observarea erupțiilor, evitarea opririi și creșterii dozei fără prescripție. Față de colchicină, febuxostat, antiinflamator nesteroidian și tratament al crizei acute, diferența se stabilește prin mecanismul medicamentului, scopul prescripției și reacțiile adverse probabile, nu prin asemănarea denumirilor. Pentru Allopurinol, triada practică rămâne indicația (gută cronică, hiperuricemie, litiază urică, sindrom de liză tumorală și profilaxie la pacienți cu risc), reacțiile urmărite (erupție cutanată, prurit și greață) și verificările obiective (acid uric, creatinină și transaminaze), deoarece aceste elemente schimbă siguranța administrării.