ALOESTEZIE Aloestezie desemnează perceperea unui stimul tactil pe partea opusă sau într-o zonă diferită față de locul atins. Apare mai ales leziuni corticale, accidente vasculare, traumatisme craniene sau tulburări de integrare senzorială, iar semnificația clinică depinde de debut, durată, severitate și de bolile asociate ale pacientului.
Manifestările urmărite includ răspunsuri senzitive neconcordante, dezorientare corporală, neglijarea unei jumătăți de corp și dificultăți la mobilizare; acestea se notează împreună cu valorile vitale, tratamentele administrate recent și răspunsul la măsurile recomandate. Evaluarea corectă folosește examen neurologic, testarea sensibilității, status cognitiv, imagistică și observarea mersului, deoarece aceeași modificare poate avea cauze diferite în funcție de vârstă, hidratare, infecții, traumatisme sau medicație. În îngrijirea curentă, pentru aloestezie se observă evoluția simptomelor, confortul, mobilitatea, respirația, aspectul tegumentelor sau mucoaselor și capacitatea pacientului de a se alimenta, elimina și comunica.
Intervențiile uzuale vizează prevenirea căderilor, orientarea pacientului, protejarea membrului neglijat și transmiterea modificărilor neurologice, cu respectarea prescripției, a procedurilor locale și a limitelor de competență. Complicațiile posibile sunt accidentele prin percepție greșită, leziunile de presiune și pierderea autonomiei; agravarea rapidă, febra, durerea intensă, sângerarea, dispneea, confuzia sau scăderea diurezei impun anunțarea medicului conform protocolului. Se diferențiază de parestezie, hipoestezie și agnozie tactilă prin localizare, mecanism, aspect clinic și rezultate paraclinice, astfel încât documentarea trebuie să fie precisă și comparabilă de la o tură la alta.