Aloplastia este o metodă chirurgicală prin care o structură anatomică este reparată, reconstruită sau înlocuită cu material aloplastic, adică un material străin organismului, dar conceput să fie biocompatibil. Exemplele includ plasele sintetice pentru hernii, protezele articulare, implanturile mamare, materiale pentru reconstrucție cranio-facială, ciment osos sau unele membrane utilizate în chirurgia reconstructivă. Spre deosebire de autogrefă, unde se folosește țesut propriu, aloplastia folosește un substitut artificial sau provenit din afara organismului pacientului.
Indicația depinde de zona afectată și de scopul intervenției: susținerea unui perete slăbit, înlocuirea unei articulații distruse, refacerea conturului osos sau corectarea unui defect după traumă, tumoră ori intervenție anterioară. Materialul trebuie ales astfel încât să reziste mecanic, să nu producă reacții toxice și să reducă riscul de respingere sau infecție. În foaia de observație pot apărea denumiri precum implant, proteză, plasă, spacer sau material de osteosinteză, toate putând intra în sfera aloplastiei.
Pentru asistentul medical, îngrijirea se concentrează pe pregătirea preoperatorie, verificarea consimțământului și a alergiilor, menținerea asepsiei și supravegherea postoperatorie. Se urmăresc durerea locală, febra, secrețiile din plagă, roșeața, edemul, mobilitatea segmentului operat și semnele de sângerare. După implantare, infecția este o complicație importantă, deoarece materialele aloplastice pot deveni suport pentru biofilm bacterian; febra, plaga supurantă sau durerea accentuată se raportează rapid medicului.