ALOPURINOL Alopurinol este un inhibitor al xantin-oxidazei folosit pentru scăderea producției de acid uric. Este folosit în gută cronică, hiperuricemie cu risc, litiază urică și prevenția sindromului de liză tumorală la pacienți selectați. Nu este medicament de calmare rapidă a crizei acute, ci tratament de fond care se ajustează după rinichi și uricemie.
Reacțiile care schimbă supravegherea sunt erupții cutanate severe, febră, afectare hepatică, citopenii, greață și agravarea temporară a crizelor la inițiere. Monitorizarea pune accent pe acidul uric, creatinina, transaminazele, hemograma, aspectul pielii și frecvența atacurilor de gută, deoarece tratamentul poate aduce beneficiu și toxicitate în aceeași perioadă. În administrare sunt relevante: verificarea dozei la boală renală, observarea erupțiilor, educația pentru aderență și raportarea febrei cu leziuni cutanate.
Nu se confundă cu febuxostat, colchicină, antiinflamatoare și uricozurice: mecanismul, indicația și riscurile urmărite sunt diferite. O erupție extinsă cu febră după alopurinol poate anunța hipersensibilitate gravă, nu alergie banală. Reper practic pentru Alopurinol: dacă apar/se observă erupții cutanate severe, se corelează cu date precum acidul uric și cu momentul ultimei doze, pentru a separa reacția medicamentoasă de evoluția bolii de bază.