Ambard este un nume întâlnit în expresii precum constanta Ambard sau formula Ambard, folosite istoric pentru aprecierea capacității rinichiului de a elimina ureea. Metoda compara concentrația ureei din sânge cu cantitatea de uree eliminată prin urină într-un anumit interval, ținând cont de debitul urinar. În practica modernă, evaluarea funcției renale se face mai ales prin creatinină, eGFR, uree serică, sumar de urină și raport albumină/creatinină, dar termenul rămâne util pentru înțelegerea principiului de clearance renal.
Clinic, ideea din spatele formulei Ambard este importantă: rinichiul trebuie să filtreze și să elimine produșii azotați rezultați din metabolismul proteinelor. Dacă ureea crește în sânge și eliminarea urinară este redusă, pot exista deshidratare, insuficiență renală acută sau cronică, obstrucție urinară ori catabolism crescut. Valoarea ureei nu se interpretează singură, deoarece este influențată de aportul proteic, hemoragii digestive, febră, corticosteroizi și hidratare.
Pentru asistentul medical, termenul este legat de recoltarea corectă a probelor: sânge venos pentru uree/creatinină și, când se cere, urină pe 24 de ore, cu notarea orei de început, păstrarea recipientului corespunzător și măsurarea volumului total. Se urmăresc diureza, edemele, tensiunea arterială, greața, pruritul, confuzia sau scăderea bruscă a eliminării urinare. Oliguria, anuria, dispneea cu edeme sau alterarea stării generale la pacient cu valori azotate crescute se raportează rapid medicului.