Ambulanța de tip B este o ambulanță destinată acordării suportului vital de bază și transportului asistat al pacientului către o unitate medicală. În clasificarea serviciilor de urgență, ea este echipată pentru evaluare inițială, monitorizare, oxigenoterapie, imobilizare, hemostază, pansamente, resuscitare de bază și intervenții specifice competențelor echipajului. De regulă nu are dotarea completă și personalul pentru suport vital avansat ca o ambulanță de tip C, dar poate interveni în numeroase situații acute și poate solicita sprijin suplimentar când starea pacientului o impune.
În practica asistentului medical, ambulanța de tip B este asociată cu triajul rapid, siguranța scenei, evaluarea ABC, măsurarea funcțiilor vitale și pregătirea pacientului pentru transport. Echipajul poate întâlni traumatisme minore sau moderate, lipotimii, febră, colici, dispnee, crize hipertensive necomplicate, hipoglicemie, plăgi, fracturi suspecte sau pacienți care au nevoie de transfer supravegheat. Se urmăresc permeabilitatea căilor aeriene, respirația, circulația, nivelul de conștiență, durerea și riscul de deteriorare pe traseu.
Confuzia importantă este că „tip B” nu înseamnă lipsă de urgență, ci un nivel de competență și dotare orientat spre suport de bază. Dacă pacientul prezintă stop cardiorespirator, detresă respiratorie severă, politraumatism, șoc, durere toracică sugestivă pentru infarct, AVC acut sau alterare rapidă a stării generale, se activează resurse superioare conform protocolului. Raportarea către dispecerat și spital trebuie să includă semnele vitale, intervențiile efectuate, evoluția pe parcurs și ora estimată a sosirii.