Amețeala ortostatică apare la trecerea din poziția culcat sau șezând în ortostatism și este legată, cel mai des, de scăderea temporară a perfuziei cerebrale. Când pacientul se ridică, sângele se acumulează pentru scurt timp în membrele inferioare; în mod normal, sistemul nervos autonom crește frecvența cardiacă și contractă vasele. Dacă acest răspuns este insuficient, apare hipotensiune ortostatică, cu senzație de cap ușor, vedere încețoșată, greață, slăbiciune, transpirații reci sau aproape-leșin.
Cauzele frecvente includ deshidratarea, hemoragia, febra, repausul prelungit la pat, tratamentul cu diuretice, antihipertensive sau vasodilatatoare, neuropatia diabetică, boala Parkinson și vârsta înaintată. Este importantă diferențierea de vertijul vestibular, în care pacientul descrie rotirea mediului, și de hipoglicemie, care poate asocia tremor, foame, palpitații și confuzie. Măsurarea tensiunii și pulsului culcat, apoi la 1 și 3 minute după ridicare, oferă informații utile.
În îngrijire, asistentul previne căderile: ridicare treptată, așezare pe marginea patului înainte de mers, hidratare conform indicațiilor, supraveghere după administrarea medicamentelor hipotensoare și folosirea mijloacelor de sprijin. Se raportează sincopa, traumatismele prin cădere, tensiunile foarte mici, pulsul neregulat, durerea toracică, deficitul neurologic sau amețeala persistentă la un pacient cu risc cardiovascular. La pacienții imobilizați, mobilizarea progresivă și evaluarea ortostatică reduc riscul de accidente.