Analgezia controlată de pacient, cunoscută frecvent prin abrevierea PCA, este o metodă prin care pacientul își poate administra singur doze mici, prestabilite, de analgezic, de obicei opioid intravenos, printr-o pompă programată. Sistemul are limite de siguranță: doză bolus, interval de blocare între administrări și uneori doză maximă pe oră. Este folosită mai ales după intervenții chirurgicale, în traumatisme, durere oncologică sau alte situații în care durerea intensă trebuie controlată rapid și constant.
Rolul asistentului medical este să verifice prescripția, concentrația soluției, setările pompei, permeabilitatea abordului venos și scorul durerii înainte și după administrare. Pacientului i se explică faptul că doar el trebuie să apese butonul, nu aparținătorii, deoarece apăsarea este ghidată de percepția reală a durerii și de starea lui de conștiență. Se urmăresc eficiența analgeziei, sedarea, frecvența respiratorie, saturația, tensiunea arterială, greața, vărsăturile, pruritul, retenția urinară și constipația.
O confuzie importantă este ideea că PCA înseamnă administrare nelimitată de opioid; în realitate, pompa blochează dozele prea apropiate pentru a reduce supradozarea. Totuși, pacientul vârstnic, opioid-naiv, cu apnee de somn, insuficiență respiratorie, insuficiență renală sau asociere de sedative necesită supraveghere atentă. Se raportează urgent somnolența neobișnuită, respirația rară, desaturarea, hipotensiunea, durerea necontrolată în ciuda utilizării corecte sau orice suspiciune de programare greșită a pompei.