Anastomoza ileocolică este legătura realizată între ileon, porțiunea terminală a intestinului subțire, și colon, de obicei după rezecția unei zone intestinale. Se întâlnește în chirurgia pentru boala Crohn, tumori de cec sau colon drept, ischemie intestinală, traumatisme ori complicații infecțioase. Poate fi făcută cap-la-cap, latero-lateral sau cap-la-lateral, în funcție de segmentul rămas și de tehnica operatorie.
Rolul anastomozei este să restabilească tranzitul digestiv după îndepărtarea segmentului bolnav. În primele zile postoperatorii, asistentul urmărește durerea abdominală, distensia, reluarea tranzitului pentru gaze și scaun, aspectul drenurilor, temperatura, pulsul și toleranța digestivă. O evoluție favorabilă presupune abdomen suplu, durere controlată, peristaltism progresiv și absența semnelor de peritonită sau sângerare.
Complicația majoră este fistula sau dehiscența anastomotică, adică desfacerea parțială a suturii cu scurgerea conținutului intestinal în cavitatea abdominală. Semnele de alarmă sunt febra, tahicardia, durerea abdominală care se accentuează, drenajul fecaloid, greața persistentă, hipotensiunea sau alterarea stării generale. Anastomoza ileocolică nu trebuie confundată cu stomia: stomia exteriorizează intestinul la piele, pe când anastomoza rămâne internă. Educația pacientului include reluarea treptată a alimentației, hidratare, observarea scaunelor și prezentare rapidă la durere, febră sau oprirea tranzitului.