Anchiloza reprezintă rigidizarea unei articulații până la limitarea marcată sau pierderea completă a mișcării. Poate fi fibroasă, când țesuturile periarticulare se cicatrizează și blochează mobilitatea, sau osoasă, când suprafețele articulare ajung să se unească prin punți osoase. Termenul este întâlnit în ortopedie, reumatologie, recuperare medicală și stomatologie, inclusiv pentru articulația temporo-mandibulară. Anchiloza afectează mersul, autoîngrijirea, alimentația, igiena și capacitatea pacientului de a realiza activități zilnice simple.
Cauzele frecvente includ artrita reumatoidă, spondilita anchilozantă, traumatismele articulare, fracturile intraarticulare, imobilizarea prelungită în ghips, infecțiile articulare și arsurile sau cicatricile din vecinătatea articulației. Clinic, pacientul prezintă reducerea amplitudinii mișcării, durere variabilă, deformare, poziție vicioasă și scăderea forței musculare din cauza neutilizării. Anchiloza nu trebuie confundată cu simpla redoare de dimineață, care se ameliorează după mișcare, sau cu contractura musculară izolată, unde articulația nu este blocată structural.
Rolul asistentului medical include evaluarea funcțională de bază, observarea pozițiilor antalgice, prevenirea escarelor și a complicațiilor imobilizării, sprijinirea pacientului la mobilizare și colaborarea cu kinetoterapeutul. Se încurajează exercițiile permise, folosirea ortezelor conform indicației și protejarea articulației de traumatisme suplimentare. După intervenții ortopedice sau în boli inflamatorii, se urmăresc durerea intensă, febra, tumefacția accentuată, roșeața locală, paresteziile, scăderea pulsului periferic sau imposibilitatea bruscă de mișcare, deoarece pot indica infecție, complicație vasculară sau agravarea leziunii articulare.