Ancorarea venoasă reprezintă fixarea stabilă a unei branule, a unui cateter venos periferic sau central după introducerea lui în venă. Scopul este ca dispozitivul să rămână în poziția corectă în timpul perfuziei, administrării de medicamente, recoltării sau transportului pacientului. Se folosesc pansamente transparente sterile, benzi adezive medicale, sisteme speciale de fixare sau suturi în cazul anumitor catetere centrale. O ancorare corectă protejează tegumentul, permite vizualizarea locului de puncție și reduce riscul de smulgere accidentală.
În practica de nursing, termenul este important deoarece o fixare instabilă poate duce la infiltrare, extravazare, flebită, durere, sângerare sau întreruperea tratamentului intravenos. Asistentul verifică dacă tubulatura nu trage de cateter, dacă pansamentul este curat și aderent, dacă membrul este poziționat confortabil și dacă pacientul înțelege să nu îndoaie sau să nu tragă de zona perfuzată. La copii, pacienți agitați, confuzi sau cu transpirații abundente, fixarea trebuie controlată mai des.
Locul de inserție se urmărește pentru roșeață, căldură locală, edem, durere, secreții, sângerare sau oprirea fluxului perfuziei. Ancorarea venoasă nu înseamnă imobilizarea completă și dureroasă a membrului, ci stabilizarea cateterului fără compresie excesivă. Se raportează rapid durerea accentuată, umflarea bruscă, răcirea sau paloarea extremității, scurgerea soluției pe lângă cateter și orice suspiciune de extravazare a unui medicament iritant sau vezicant.