Anemia normocromă descrie o scădere a hemoglobinei în care eritrocitele au, la microscop, culoare relativ normală, ceea ce sugerează o concentrație medie de hemoglobină păstrată. Nu este un diagnostic final, ci un mod de descriere a anemiei pe hemoleucogramă și frotiu. Poate apărea în hemoragii acute, boli cronice inflamatorii, insuficiență renală, boli endocrine, aplazie medulară incipientă sau hemoliză, când organismul pierde hematii sau produce prea puține, fără ca fiecare hematie să fie neapărat săracă în hemoglobină.
Pacientul poate prezenta paloare, oboseală, amețeală, palpitații, dispnee la efort, intoleranță la frig sau scăderea capacității de concentrare. În hemoragia acută, semnele circulatorii sunt importante: tahicardie, hipotensiune, tegumente reci, sete, anxietate. În insuficiența renală cronică, anemia este frecvent normocromă și normocitară, legată de deficitul de eritropoietină. Analizele utile includ hemoglobina, hematocritul, MCV, MCHC, reticulocitele, feritina, creatinina, markerii inflamatori și, după caz, teste pentru hemoliză.
În îngrijire, asistentul medical observă toleranța pacientului la efort, culoarea tegumentelor și mucoaselor, pulsul, tensiunea arterială, saturația și apariția dispneei. Este importantă recunoașterea semnelor de sângerare: melena, hematemeza, hematuria, metroragia sau echimozele extinse. La pacienții internați se respectă indicațiile pentru recoltări, transfuzie, tratament cu fier, eritropoietină sau vitamine, după cauza stabilită. Se raportează imediat lipotimia, durerea toracică, tahicardia persistentă, scăderea tensiunii sau agravarea bruscă a dispneei.