Angiocolita, numită și colangită, este inflamația căilor biliare, cel mai frecvent prin infecție bacteriană apărută atunci când bila nu se mai drenează normal. Obstacolul poate fi un calcul biliar migrat în coledoc, o stenoză, o tumoră, o complicație după intervenții biliare sau o parazitoză în zonele în care aceasta este întâlnită. Staza biliară favorizează multiplicarea germenilor și creșterea presiunii în arborele biliar, cu risc de trecere a infecției în sânge.
Tabloul clasic include febră cu frisoane, durere în hipocondrul drept și icter, triadă cunoscută în practica medicală ca triada Charcot. Pacientul poate avea greață, vărsături, urină închisă la culoare, scaun decolorat, stare generală alterată și sensibilitate abdominală. În forme severe apar hipotensiune, confuzie, tahicardie sau semne de sepsis. Analizele pot arăta leucocitoză, bilirubină crescută, enzime de colestază crescute și markeri inflamatori modificați.
Asistentul medical urmărește temperatura, pulsul, tensiunea arterială, durerea, culoarea tegumentelor și diureza, deoarece agravarea poate fi rapidă. Recoltarea hemoculturilor înainte de antibiotic, pregătirea pentru ecografie, CT, colangio-RM sau ERCP și menținerea abordului venos sunt măsuri frecvente. Angiocolita se diferențiază de colecistita simplă prin afectarea căilor biliare principale și prin icterul mai evident. Se anunță imediat medicul la frisoane intense, scăderea tensiunii, somnolență, confuzie sau durere abdominală accentuată.