Angioplastia este o procedură intervențională prin care un vas de sânge îngustat sau blocat parțial este dilatat cu ajutorul unui cateter prevăzut cu balon. Cel mai cunoscut exemplu este angioplastia coronariană, folosită în boala cardiacă ischemică și în infarctul miocardic, dar tehnica se aplică și pe arterele periferice, renale sau carotidiene, în funcție de indicație. După umflarea balonului, medicul poate monta un stent, adică un mic tub metalic care menține lumenul deschis.
Procedura se efectuează de regulă prin puncție la nivel radial sau femural, sub control angiografic. Pacientul primește substanță de contrast, iar echipa urmărește fluxul sanguin înainte și după dilatare. Angioplastia nu este o operație clasică pe cord deschis, dar rămâne o intervenție invazivă, cu riscuri precum sângerare la locul puncției, hematom, reacție la contrast, aritmie, disecție vasculară, tromboză de stent sau restenoză în timp. Tratamentul antiagregant după stent este esențial și nu se întrerupe fără indicație medicală.
Rolul asistentului medical include pregătirea pacientului, verificarea alergiilor la iod sau contrast, monitorizarea tensiunii, pulsului, durerii toracice, diurezei și aspectului locului de puncție. După procedură se urmăresc sângerarea, tumefacția, paloarea, răcirea membrului, furnicăturile sau scăderea pulsului distal. Durerea toracică nouă, dispneea, sincopa, hipotensiunea ori sângerarea activă se anunță imediat. Angioplastia se deosebește de angiografie: angiografia vizualizează vasele, angioplastia le tratează prin dilatare.