Angorul de efort este o durere sau senzație de presiune toracică apărută când miocardul are nevoie de mai mult oxigen decât poate primi prin arterele coronare îngustate. De obicei apare la mers rapid, urcat scări, frig, emoții sau după masă și se ameliorează în câteva minute la repaus ori după nitroglicerină, dacă este prescrisă. Durerea este frecvent retrosternală, constrictivă, cu iradiere spre umărul stâng, braț, mandibulă, spate sau epigastru.
Mecanismul principal este ischemia miocardică tranzitorie, cel mai des prin ateroscleroză coronariană. Pacientul poate descrie apăsare, arsură, greutate în piept, lipsă de aer, transpirații sau oboseală neobișnuită; la vârstnici și diabetici simptomele pot fi atipice. Angorul de efort stabil are un prag relativ previzibil. Devine îngrijorător dacă apare la eforturi tot mai mici, durează mai mult, apare în repaus sau nu cedează la tratamentul obișnuit, situații care pot sugera sindrom coronarian acut.
În îngrijire, asistentul oprește efortul pacientului, îl așază în poziție confortabilă, măsoară tensiunea arterială, pulsul, saturația și notează durata, caracterul durerii, iradierea și factorii declanșatori. Se anunță rapid medicul pentru durere toracică intensă, durată peste 10-15 minute, dispnee, paloare, transpirații reci, greață, hipotensiune, aritmii sau lipsa răspunsului la nitroglicerină. Educația include recunoașterea simptomelor, evitarea efortului brusc, aderența la tratament și controlul factorilor de risc cardiovascular.