Angorjarea mamară este distensia dureroasă a sânilor prin acumulare de lapte, edem interstițial și creșterea vascularizației locale, cel mai des în primele zile după naștere, când lactația se instalează. Sânul devine mărit, tensionat, cald, greu, dureros la atingere, iar areola poate fi întinsă, ceea ce face atașarea copilului mai dificilă. Fenomenul este diferit de simpla umplere fiziologică a sânilor, care produce plenitudine dar nu blochează suptul și nu provoacă durere intensă. Angorjarea apare când laptele nu este evacuat suficient, fie din cauza supturilor rare, atașării incorecte, separării mamă-copil, completărilor frecvente cu formulă sau opririi bruște a alăptării.
În îngrijirea lăuzei, asistentul sau moașa observă aspectul sânilor, temperatura locală, starea mamelonului, modul în care copilul prinde sânul și eficiența suptului. Măsurile utile includ alăptarea frecventă la cerere, corectarea poziției copilului, mulgerea manuală a unei cantități mici înainte de supt dacă areola este prea tensionată, comprese calde scurte înainte de alăptare și comprese reci după alăptare pentru disconfort. Se evită presiunea excesivă și manevrele traumatizante, care pot agrava edemul sau pot produce fisuri mamelonare.
Angorjarea nu este același lucru cu mastita, deși angorjarea necorectată poate favoriza staza laptelui și inflamația. Febra înaltă, frisonul, stare generală alterată, roșeața localizată în pană, durerea intensă pe o zonă a sânului sau secreția purulentă impun anunțarea medicului. Pentru pacientă, explicația practică este că sânul trebuie golit eficient și blând, nu „forțat”. Sprijinul emoțional contează, deoarece durerea și teama că nu poate alăpta pot duce la abandonarea alăptării, deși de multe ori problema se corectează prin poziționare și ritm adecvat de supt.