Anizocromia desemnează variația de culoare a eritrocitelor pe frotiul de sânge periferic. Globulele roșii nu au aceeași intensitate a colorării deoarece conțin cantități diferite de hemoglobină sau prezintă maturare neuniformă. În practică, termenul este legat de examinarea microscopică a hemogramei și poate însoți hipocromia, policromazia, anizocitoza sau poikilocitoza. O populație de hematii mai palide sugerează frecvent deficit de fier sau tulburări de sinteză a hemoglobinei, în timp ce celulele mai albăstrui pot indica reticulocite crescute, adică răspuns medular după hemoragie sau hemoliză.
Valoarea termenului este descriptivă, nu reprezintă singur un diagnostic. Anizocromia se interpretează împreună cu hemoglobina, hematocritul, MCV, MCH, RDW, numărul de reticulocite, feritina și datele clinice. Poate apărea în anemii feriprive, anemii mixte, după transfuzie, în talasemii, în recuperarea după tratamentul unei anemii sau în boli cronice care afectează producția eritrocitară. Pentru pacient, manifestările posibile sunt paloare, oboseală, dispnee la efort, palpitații, amețeli sau toleranță scăzută la activități.
În îngrijirea de nursing contează recoltarea corectă a sângelui, etichetarea probei și observarea semnelor de anemie sau sângerare. Asistentul raportează rapid dispnee în repaus, tahicardie importantă, lipotimie, scaun negru, hematurie sau sângerări abundente, deoarece anizocromia poate fi indiciu al unei probleme hematologice active. Nu se confundă cu anizocoria, care înseamnă pupile de dimensiuni diferite, nici cu heterocromia irisului, care ține de culoarea ochilor.