Anizometropia înseamnă diferență semnificativă de dioptrii între ochiul drept și ochiul stâng. Un ochi poate fi miop, hipermetrop sau astigmat într-un grad diferit față de celălalt, iar creierul primește imagini cu claritate și dimensiune ușor diferite. La copil, dacă diferența nu este corectată, ochiul cu imagine mai slabă poate fi „ignorat” de creier și apare ambliopia, cunoscută popular ca ochi leneș. La adult, anizometropia poate da disconfort la citit, amețeală, cefalee frontală sau dificultăți de adaptare la ochelari.
Semnele observabile pot fi discrete. Copilul apropie cartea, închide un ochi, se împiedică, evită desenul sau cititul, are rezultate școlare mai slabe ori acuză oboseală oculară. Adultul poate descrie vedere dublă nespecifică, senzație de efort la focalizare, toleranță redusă la lentile noi sau probleme la condus. Diagnosticul se stabilește prin consult oftalmologic, refractometrie și testarea acuității vizuale separat pentru fiecare ochi, nu doar prin aprecierea vederii cu ambii ochi deschiși.
În nursing, importanța termenului apare la triaj, pediatrie, medicina școlară, neurologie și îngrijirea pacientului vârstnic. Asistentul nu ajustează dioptrii, dar poate identifica nevoia de consult și poate explica familiei de ce tratamentul trebuie urmat constant: ochelari, lentile de contact, ocluzie pe ochiul bun sau alte metode indicate. Anizometropia se poate confunda cu strabismul; strabismul este devierea axei ochilor, în timp ce anizometropia este diferența de refracție. Se raportează urgent scăderea bruscă a vederii, durerea oculară, traumatismele sau simptomele neurologice asociate.