Anoftalmia este absența congenitală a globului ocular, unilaterală sau bilaterală. Orbita, pleoapele și anexele pot fi prezente, dar ochiul nu se dezvoltă sau rămâne doar un rest foarte mic, uneori greu de diferențiat clinic de microftalmie severă. Malformația apare prin perturbarea dezvoltării embrionare timpurii a veziculei optice și poate fi izolată sau asociată cu anomalii cranio-faciale, neurologice, cardiace ori sindroame genetice. În evaluare sunt importante istoricul sarcinii, examinarea oftalmologică, ecografia sau imagistica orbitară și consultul genetic atunci când există alte semne asociate.
La copil, anoftalmia nu înseamnă doar lipsa vederii pe partea afectată. Fără volum intraorbitar, oasele feței și pleoapele se pot dezvolta asimetric. De aceea, echipa de oftalmologie pediatrică și protezare oculară poate indica expandere orbitare, conformatoare și ulterior proteză oculară, cu ajustări pe măsura creșterii. Asistentul medical observă integritatea tegumentelor pleoapelor, secrețiile, iritațiile produse de conformator, durerea, febra sau semnele de infecție locală și explică familiei pașii de igienă fără a forța dispozitivul.
În îngrijire contează și sprijinul părinților: diagnosticul este vizibil și poate produce anxietate intensă. Se raportează rapid secreție purulentă, edem accentuat, sângerare, refuz alimentar la sugar, febră sau modificări neurologice. Termenul nu trebuie confundat cu orbirea unui ochi format normal; în anoftalmie structura oculară lipsește, iar obiectivul îngrijirii este protecția locală, dezvoltarea simetrică a orbitei și adaptarea copilului.