ANOSOGNOZIE este lipsa conștientizării unei boli sau a unui deficit neurologic, deși deficitul este prezent obiectiv. Exemplul clasic este pacientul cu accident vascular cerebral care nu recunoaște paralizia unui membru sau neagă dificultățile evidente de mișcare, vedere ori orientare spațială.
Termenul aparține mai ales neurologiei și neuropsihologiei. Nu înseamnă simplă necooperare, încăpățânare sau refuz voluntar al diagnosticului; poate reflecta afectarea unor circuite cerebrale implicate în percepția propriului corp și în integrarea informațiilor. Observațiile relevante includ nivelul de conștiență, orientarea, vorbirea, neglijarea unei părți a corpului, siguranța mersului și reacția pacientului când i se arată deficitul.
În îngrijiri, anosognozia crește riscul de căderi, smulgere a dispozitivelor, nerespectare a restricțiilor și subestimare a nevoii de ajutor. Asistentul documentează comportamente concrete, nu judecă intențiile pacientului, și raportează echipei situațiile care pun în pericol siguranța. Comunicarea trebuie să fie calmă, repetată și adaptată capacității de înțelegere. Familia poate oferi informații utile despre schimbarea bruscă a comportamentului.