Anoxia este absența sau lipsa aproape completă a oxigenului la nivelul celulelor și țesuturilor. Este mai severă decât hipoxia, unde oxigenul este redus, dar nu complet absent. Creierul este organul cel mai vulnerabil: după câteva minute fără oxigen pot apărea pierderea conștienței, convulsii, leziuni neurologice ireversibile sau deces. Anoxia poate apărea prin stop cardio-respirator, asfixie, înec, obstrucție de căi aeriene, intoxicație cu monoxid de carbon, șoc sever, hemoragie masivă sau afectarea transportului oxigenului de către sânge.
Manifestările depind de cauză și de durata lipsei de oxigen. Pacientul poate prezenta cianoză, dispnee, agitație, confuzie, somnolență, tahicardie, bradicardie tardivă, saturație scăzută, respirații neregulate sau absența respirației. În anoxia neonatală se urmăresc scorul Apgar, tonusul, respirația spontană, culoarea tegumentelor și reacția la stimulare. La adult, anoxia cere evaluare imediată a căilor aeriene, respirației și circulației, conform protocolului instituției.
Pentru asistentul medical, termenul este legat de recunoașterea rapidă a deteriorării și de intervenții de bază: apelarea echipei de urgență, poziționarea pentru permeabilitatea căilor aeriene, administrarea oxigenului conform indicației/protocolului, pregătirea materialelor pentru ventilație, monitorizarea saturației, pulsului și tensiunii, inițierea manevrelor de resuscitare când este cazul. Se diferențiază de ischemie, unde scade aportul de sânge, deși cele două pot coexista. Orice suspiciune de anoxie se raportează imediat, deoarece întârzierea crește riscul de leziuni cerebrale și cardiace permanente.