Anteflexia este poziția în care un organ este îndoit înainte față de axul său. În limbaj clinic, termenul se folosește cel mai frecvent pentru uter: corpul uterin este înclinat și curbat anterior, peste colul uterin, spre vezica urinară. La multe femei, anteflexia uterină este o variantă anatomică normală, nu o boală. Ea poate fi notată la examenul ginecologic sau ecografic împreună cu alți termeni de poziție, cum ar fi anteversie, retroversie sau retroflexie.
Importanța termenului apare atunci când poziția uterului este corelată cu simptome sau cu proceduri. O anteflexie accentuată poate face mai dificilă introducerea unui instrument prin canalul cervical, recoltarea intrauterină, montarea unui dispozitiv intrauterin sau unele manevre ecografice. În sarcină, descrierea poziției uterului trebuie interpretată de medic împreună cu vârsta gestațională și aspectul colului. Anteflexia nu explică singură dureri pelvine, sângerări sau infertilitate; aceste manifestări cer evaluarea cauzelor ginecologice, infecțioase sau obstetricale.
Asistentul medical întâlnește termenul în bilete de externare, rezultate ecografice și pregătirea pacientelor pentru consultații ginecologice. Este util să explice simplu că descrie o poziție, nu automat o afecțiune gravă. Se diferențiază de retroversie/retroflexie, unde uterul este orientat posterior. Se raportează rapid durerea pelvină acută, lipotimia, sângerarea abundentă, febra, secrețiile urât mirositoare sau suspiciunea de sarcină extrauterină, deoarece acestea nu sunt consecințe normale ale anteflexiei.