AORTITĂ Aortită desemnează inflamația peretelui aortei, cu origine infecțioasă, autoimună sau vasculitică. Apare mai ales sifilis terțiar, arterită cu celule gigante, spondiloartrite, infecții bacteriene sau boli inflamatorii sistemice, iar semnificația clinică depinde de debut, durată, severitate și de bolile asociate ale pacientului.
Manifestările urmărite includ durere toracică sau dorsală, febră, suflu, diferențe tensionale și semne de ischemie; acestea se notează împreună cu valorile vitale, tratamentele administrate recent și răspunsul la măsurile recomandate. Evaluarea corectă folosește analize inflamatorii, hemoculturi, ecocardiografie, angioCT, tensiune la ambele brațe și consult cardiologic, deoarece aceeași modificare poate avea cauze diferite în funcție de vârstă, hidratare, infecții, traumatisme sau medicație. În îngrijirea curentă, pentru aortită se observă evoluția simptomelor, confortul, mobilitatea, respirația, aspectul tegumentelor sau mucoaselor și capacitatea pacientului de a se alimenta, elimina și comunica.
Intervențiile uzuale vizează monitorizarea durerii, temperaturii, pulsului periferic, administrarea terapiei prescrise și pregătirea pentru investigații, cu respectarea prescripției, a procedurilor locale și a limitelor de competență. Complicațiile posibile sunt anevrismul, disecția, insuficiența aortică, emboliile și sepsisul; agravarea rapidă, febra, durerea intensă, sângerarea, dispneea, confuzia sau scăderea diurezei impun anunțarea medicului conform protocolului. Se diferențiază de anevrism aortic, endocardită și durere musculoscheletală toracică prin localizare, mecanism, aspect clinic și rezultate paraclinice, astfel încât documentarea trebuie să fie precisă și comparabilă de la o tură la alta.