Apexul pulmonar reprezintă porțiunea superioară, ascuțită, a fiecărui plămân. Se proiectează deasupra primei coaste și ajunge aproape de baza gâtului, sub cupola pleurală. Această zonă are importanță anatomică deoarece se află în vecinătatea vaselor subclavii, plexului brahial și claviculei. La examenul clinic, vârfurile pulmonare pot fi evaluate prin inspecție, palpare, percuție și auscultație în regiunile supraclaviculare și interscapulovertebrale superioare.
În practică, apexul pulmonar este menționat frecvent pe radiografii, CT toracic sau în descrierea auscultației. Unele boli au localizare preferențială apicală: tuberculoza pulmonară postprimară, fibrozele apicale, bulele de emfizem, pneumotoraxul apical mic sau tumorile de sulcus superior. Un pneumotorax poate fi vizibil inițial la vârful plămânului pe radiografia în ortostatism, iar o opacitate apicală persistentă poate necesita investigații suplimentare pentru infecție, sechele sau proces tumoral.
Pentru asistent, termenul ajută la înțelegerea indicațiilor de poziționare, a locului de auscultație și a descrierilor imagistice. În monitorizarea pacientului respirator se urmăresc dispneea, durerea toracică, tusea, hemoptizia, scăderea saturației și asimetria murmurului vezicular. Se raportează rapid durerea toracică bruscă cu dispnee, diminuarea unilaterală a zgomotelor respiratorii, hemoptizia sau modificările neurologice/algice în umăr și braț asociate unei leziuni apicale. Nu trebuie confundat apexul pulmonar cu apexul cardiac, care indică vârful inimii.