Aplazia medulară este o insuficiență severă a măduvei osoase hematogene, în care producția de eritrocite, leucocite și trombocite scade marcat. Rezultatul este pancitopenia: anemie prin deficit de globule roșii, risc crescut de infecții prin neutropenie și risc hemoragic prin trombocitopenie. Măduva devine hipocelulară, adică este săracă în celule formatoare de sânge și bogată relativ în țesut gras. Afecțiunea poate fi idiopatică, autoimună, congenitală sau secundară unor medicamente, toxice, radiații, virusuri ori tratamente citostatice.
Manifestările clinice sunt legate de liniile celulare afectate. Anemia produce paloare, oboseală, dispnee la efort, tahicardie și amețeli. Neutropenia favorizează febra, infecțiile respiratorii, cutanate sau urinare, uneori cu semne locale discrete. Trombocitopenia determină peteșii, echimoze, epistaxis, sângerări gingivale, menstruații abundente sau hemoragii digestive. Diagnosticul se bazează pe hemoleucogramă, frotiu, reticulocite scăzute și confirmare prin puncție/biopsie medulară. Termenul nu se confundă cu leucemia, unde măduva este de obicei invadată de celule anormale, nu pur și simplu sărăcită.
Îngrijirea pacientului cu aplazie medulară cere supravegherea temperaturii, a semnelor de infecție și a oricărei sângerări. Asistentul respectă măsurile de protecție antiinfecțioasă, igiena riguroasă a mâinilor, evitarea injecțiilor inutile intramusculare și folosirea tehnicilor atraumatice. Se monitorizează rezultatele hemogramei, toleranța la transfuzii, reacțiile la imunosupresoare sau factori de creștere și necesitatea izolării protective. Febra la un pacient neutropenic, sângerarea persistentă, cefaleea severă, scaunele melenice sau apariția petesiilor extinse se comunică urgent medicului.