Apneea obstructivă este o pauză de respirație produsă prin îngustarea sau închiderea temporară a căilor aeriene superioare, de obicei la nivelul faringelui, în timp ce mișcările respiratorii toracice și abdominale continuă. Cel mai frecvent este întâlnită în somn, când relaxarea musculaturii gâtului favorizează colabarea căii aeriene. Pacientul poate avea sforăit puternic, pauze respiratorii observate de aparținători, treziri bruște cu senzație de sufocare, somn neodihnitor și somnolență diurnă.
Factorii favorizanți includ obezitatea, circumferința cervicală mare, deviația de sept, hipertrofia amigdalelor, consumul de alcool sau sedative înainte de culcare și unele particularități anatomice ale mandibulei. Spre deosebire de apneea centrală, în forma obstructivă comanda respiratorie există, dar aerul nu trece eficient. Episoadele repetate pot produce scăderi ale saturației de oxigen, tahicardie, cefalee matinală, iritabilitate și creșterea riscului cardiovascular, inclusiv hipertensiune arterială sau aritmii.
În îngrijire, asistentul urmărește frecvența episoadelor de pauză respiratorie, saturația, culoarea tegumentelor, somnolența, tensiunea arterială și toleranța pacientului la CPAP sau alte dispozitive recomandate. Se raportează rapid episoadele prelungite, cianoza, confuzia, durerea toracică, desaturările importante sau agravarea după sedative/opioide. Educația pacientului vizează scăderea ponderală când este cazul, evitarea alcoolului seara, poziția de somn, respectarea tratamentului și prezentarea la evaluare de somnologie.