AREFLEXIE Areflexie înseamnă absența reflexelor osteotendinoase. Poate apărea în neuropatii periferice, leziuni medulare, sindrom Guillain-Barré sau tulburări metabolice, iar interpretarea corectă depinde de debut, localizare, severitate, vârstă, boli asociate și tratamente administrate.
Se manifestă sau se observă prin reflexe absente, slăbiciune, parestezii, mers nesigur și uneori tulburări respiratorii; aceste date se notează împreună cu valorile vitale, durerea, starea generală și modificările față de evaluarea anterioară. Evaluarea folosește examen neurologic, forță, sensibilitate, electromiografie și analize metabolice, pentru că același termen poate avea importanță diferită la pacientul stabil, la pacientul vârstnic, la copil sau într-o urgență. În îngrijiri, pentru areflexie sunt importante monitorizarea evoluției, confortul pacientului, prevenirea complicațiilor și comunicarea rapidă a modificărilor relevante către echipă.
Intervențiile uzuale includ prevenirea căderilor, mobilizare asistată, observarea respirației și raportarea progresiei, cu respectarea prescripției medicale, a protocoalelor locale și a limitelor de competență ale asistentului. Riscurile sunt paralizia, aspirația, insuficiența respiratorie și escarele; agravarea rapidă, febra, dispneea, confuzia, sângerarea, durerea intensă sau scăderea diurezei impun raportare promptă. Se diferențiază de hiporeflexie, pareză și ataxie prin mecanism, aspect clinic, localizare și rezultatele investigațiilor, de aceea documentarea trebuie să fie clară și comparabilă de la o tură la alta.