Atela de imobilizare este un dispozitiv rigid, semirigid sau modelabil aplicat pe un membru ori pe o articulație pentru a limita mișcarea după traumatism, suspiciune de fractură, entorsă severă, luxație sau după unele intervenții ortopedice. Poate fi confecționată din material gipsat, plastic termoformabil, aluminiu cu spumă, lemn, vacuum sau materiale improvizate în primul ajutor. Spre deosebire de aparatul gipsat circular, atela nu înconjoară complet segmentul, ceea ce permite adaptarea la edemul posttraumatic.
Aplicarea corectă urmărește imobilizarea articulației de deasupra și de dedesubtul zonei lezate, protejarea proeminențelor osoase cu material moale și menținerea unei poziții funcționale. Înainte și după aplicare se verifică pulsul distal, culoarea pielii, temperatura, sensibilitatea, mobilitatea degetelor și intensitatea durerii. La o fractură de antebraț, de exemplu, degetele trebuie să rămână calde, roz și mobile; amorțeala sau cianoza sugerează compresie vasculară ori nervoasă.
Asistentul medical observă dacă atela este prea strânsă, dacă apar furnicături, durere progresivă, edem accentuat, tegumente reci, paloare sau imposibilitatea mișcării degetelor. Aceste semne se raportează imediat, deoarece pot indica ischemie, sindrom de compartiment sau lezare neurovasculară. Pacientul este instruit să nu introducă obiecte sub atelă, să mențină segmentul ridicat când este indicat și să revină la control dacă durerea crește sau apar modificări circulatorii.