ATETOZĂ
Definiție: Atetoza reprezintă o tulburare neurologică caracterizată prin mișcări involuntare, lente și necontrolate, mai ales ale extremităților. Aceste mișcări pot fi sinuoase, torsionate și pot afecta în special mâinile, picioarele, dar și fața și limbajul. Atetoza este adesea asociată cu leziuni ale ganglionilor bazali din creier, care sunt responsabili pentru reglarea mișcărilor voluntare.
Cauze și factori de risc: Atetoza poate rezulta din diverse cauze, inclusiv:
- Leziuni cerebrale: Leziuni la nivelul ganglionilor bazali cauzate de lipsa oxigenului la naștere (asfixie neonatală), accidente vasculare cerebrale sau traumatisme cranio-cerebrale.
- Boli neurologice: Anumite condiții, cum ar fi boala Huntington sau paralizia cerebrală, pot prezenta atetoza ca simptom.
- Expunerea la toxine: Expunerea la anumite substanțe toxice, precum monoxidul de carbon sau metale grele, poate duce la apariția atetozei.
Simptome: Simptomele atetozei includ:
- Mișcări involuntare: Mișcări necontrolate, adesea lente și sinuoase ale mâinilor, picioarelor și altor părți ale corpului.
- Dificultăți motorii: Probleme în coordonarea și controlul mișcărilor, care pot afecta mersul și activitățile zilnice.
- Probleme de vorbire: Datorită mișcărilor involuntare ale mușchilor faciali și limbii.
Diagnostic: Diagnosticul atetozei se bazează pe istoricul medical al pacientului, examenul neurologic și teste de imagistică cerebrală, cum ar fi RMN-ul sau CT-ul, pentru a identifica eventualele anomalii ale ganglionilor bazali.
Tratament: Tratamentul atetozei se axează pe ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pacientului:
- Medicație: Medicamente antispastice sau neuroleptice pot fi utilizate pentru a controla mișcările involuntare.
- Terapie fizică și ocupațională: Programe personalizate pentru a îmbunătăți controlul motor și pentru a ajuta pacientul să gestioneze activitățile zilnice.
- Intervenții chirurgicale: În cazuri severe, proceduri precum neurostimularea sau intervenții chirurgicale pentru corectarea anumitor zone ale creierului pot fi luate în considerare.
Concluzie: Atetoza este o tulburare complexă care necesită o abordare multidisciplinară pentru gestionarea simptomelor și sprijinirea pacientului. Prin intervenții terapeutice adecvate, pacienții cu atetoză pot atinge un nivel mai bun de independență și o calitate îmbunătățită a vieții.
