Avitaminoza reprezintă deficitul sever al unei vitamine, suficient de important pentru a produce semne clinice. Poate afecta o singură vitamină, cum se întâmplă în scorbut prin lipsa vitaminei C sau în rahitism prin deficit de vitamina D, ori poate implica mai multe vitamine în malnutriție, alcoolism cronic, tulburări de absorbție, boli hepatice, diete restrictive, intervenții bariatrice sau alimentație parenterală insuficient monitorizată. Termenul este diferit de hipovitaminoză, care descrie un deficit mai ușor sau incipient.
Manifestările depind de vitamina lipsă. Deficitul de vitamina A poate duce la tulburări de vedere nocturnă și uscăciune oculară; deficitul de vitamine B provoacă glosită, neuropatii, anemie sau tulburări neurologice; lipsa vitaminei C produce gingii sângerânde, vindecare lentă a plăgilor și fragilitate capilară; deficitul de vitamina D afectează mineralizarea osoasă, cu dureri osoase, rahitism la copil sau osteomalacie la adult; deficitul de vitamina K poate favoriza sângerările. De aceea, observațiile trebuie legate de dietă, tegumente, mucoase, forță musculară, durere și rezultate de laborator.
Rolul asistentului include identificarea pacienților cu risc nutrițional, urmărirea aportului alimentar, greutății, diareei cronice, vărsăturilor, tratamentelor care scad absorbția și semnelor de sângerare sau infecție. Avitaminoza nu se rezolvă prin suplimente luate la întâmplare; corectarea se face în funcție de deficit, cauză și indicația medicală. Se raportează rapid confuzia, tulburările neurologice progresive, sângerările, dispneea, edemele, scăderea ponderală importantă sau semnele de malnutriție severă.