AZITROMICINĂ Azitromicină este un antibiotic macrolidic cu timp de înjumătățire lung și administrare frecvent scurtă. Într-un salon de medicină internă, chirurgie sau urgență poate fi prescris pentru infecții respiratorii, ORL, unele infecții cu transmitere sexuală și tratament ghidat de sensibilitate.
Observația clinică se concentrează pe diaree, greață, durere abdominală, erupție, prelungire QT și palpitații la pacienți cu risc, deoarece apariția lor poate impune reevaluarea dozei, a asocierilor medicamentoase sau a funcției organelor implicate în eliminare. Pentru urmărire sunt folosite istoric cardiac, ECG la risc, temperatură, scaune, interacțiuni și funcție hepatică, alese după boala de bază și după forma de administrare.
Îngrijirea la administrare include verificarea alergiilor, administrarea conform schemei, observarea diareei, raportarea palpitațiilor și lipotimiei, împreună cu verificarea alergiilor cunoscute și a tratamentelor concomitente. Se diferențiază de claritromicină, amoxicilină, doxiciclină și antiviral prin indicații, mecanism și riscuri specifice, aspect important când mai multe medicamente sunt menționate în aceeași foaie de observație.