Balnearea se referă la utilizarea băilor cu apă simplă, apă minerală, nămol, plante sau soluții medicamentoase pentru igienă, relaxare, recuperare și uneori tratament adjuvant. În limbaj medical, termenul apare în legătură cu balneoterapia, îngrijirea pielii, mobilizarea blândă în apă caldă și procedurile din stațiuni balneare. Efectul urmărit depinde de temperatură, durata expunerii și compoziția apei: apa caldă poate relaxa musculatura și reduce durerea articulară, apa mai rece poate stimula circulația locală, iar apele minerale sunt folosite în anumite afecțiuni reumatismale sau dermatologice.
În îngrijirea pacientului, balnearea nu înseamnă doar „baie”. Asistentul verifică indicația, starea pielii, riscul de alunecare, toleranța cardiovasculară și autonomia pacientului. La vârstnici, pacienți cu hipotensiune, insuficiență cardiacă, diabet sau plăgi, temperatura apei și timpul petrecut în baie trebuie urmărite atent. Se observă amețeala, paloarea, dispneea, tahicardia, frisoanele, iritațiile cutanate sau durerea accentuată după procedură.
Termenul se poate confunda cu igiena corporală obișnuită, dar balnearea terapeutică are scop, durată și condiții stabilite. În secții, este importantă protejarea intimității, prevenirea căderilor, uscarea pliurilor cutanate și raportarea rapidă a oricărei reacții neobișnuite. La pacienții imobilizați, principiul rămâne același: contactul cu apa trebuie să curețe fără să macereze pielea și fără să producă efort excesiv.