Bariera de protecție desemnează orice mijloc care separă pacientul, personalul medical sau o zonă vulnerabilă de un risc biologic, chimic ori mecanic. În îngrijiri, termenul se referă atât la echipamente de protecție personală, precum mănuși, mască, halat, vizieră și șorț impermeabil, cât și la produse aplicate pe piele, cum sunt cremele barieră folosite la pacienții cu incontinență. Scopul este reducerea contactului direct cu sânge, secreții, excreții, aerosoli, soluții iritante sau suprafețe contaminate.
În prevenirea infecțiilor, bariera de protecție se alege după tipul expunerii. Mănușile sunt necesare la contact cu fluide biologice sau mucoase, masca și protecția oculară la proceduri cu risc de stropire, iar halatul impermeabil la manevre cu lichide abundente. În îngrijirea tegumentelor, crema sau filmul barieră protejează pielea perineală împotriva urinei, scaunului lichid și frecării, prevenind dermatita asociată incontinenței. O barieră aplicată incorect poate da falsă siguranță și nu înlocuiește igiena mâinilor.
Asistentul medical verifică integritatea materialelor, schimbă mănușile între pacienți și între proceduri murdare-curate, îndepărtează echipamentul fără contaminarea uniformei și explică pacientului de ce sunt folosite aceste măsuri. La nivel cutanat, se observă roșeața, macerația, fisurile, durerea locală și eficiența protecției după fiecare episod de incontinență. Se raportează imediat expunerea accidentală la sânge, ruptura mănușii în timpul unei manevre invazive, reacțiile alergice la materiale sau deteriorarea rapidă a pielii în zonele protejate.