Bazinul renal, numit și pelvis renal, este cavitatea colectoare aflată în hilul rinichiului, între calicele renale și ureter. Urina formată în nefroni ajunge mai întâi în tubii colectori, apoi în calicele mici, calicele mari și în bazinul renal, de unde este împinsă prin mișcări peristaltice spre ureter și vezica urinară. În anatomie, este important de reținut că bazinul renal nu produce urină, ci o drenează; de aceea dilatarea lui indică de obicei o problemă de evacuare, nu o secreție crescută.
În practică, bazinul renal apare frecvent în ecografii și buletine imagistice prin termeni ca pielon, pelvis renal, pielocaliceal sau hidronefroză. Dilatarea bazinetului poate fi întâlnită în litiază renală, stricturi ureterale, compresii extrinseci, malformații, reflux vezico-ureteral sau retenție urinară joasă. Manifestările asociate pot include durere lombară colicativă, greață, febră în infecții, hematurie sau scăderea diurezei dacă drenajul este sever afectat.
Pentru asistentul medical, termenul este util la supravegherea pacientului cu colică renală, pielonefrită, sondă urinară, nefrostomie sau intervenții urologice. Se urmăresc diureza, aspectul urinei, durerea lombară, temperatura, frisonul și semnele de sepsis urinar. Se raportează rapid anuria, febra cu frison, durerea intensă care nu cedează, hematuria importantă sau deteriorarea stării generale. Bazinul renal nu trebuie confundat cu vezica urinară: ambele colectează urină, dar sunt structuri diferite, situate la nivel renal, respectiv pelvin.